LĂUTARI DE IERI ŞI DE AZI

LĂUTARI DE IERI ŞI DE AZI

- in Actualitate, Cultura
432
0
Spread the love

LĂUTARI DE IERI ŞI DE AZI este un nou proiect cultural-artistic al Centrului de Cultură ,,Augustin Bena”, la care vă invităm cu drag să luați parte vineri, 13 decembrie 2019, la Caponiera din spatele Palatului Apor (Catatea Alba Carolina), de la ora 18:00. Un concert unic, în care își dau întânire o parte dintre cei mai valoroși lăutari în viață, în amintirea lăutarilor de ieri.
INTRAREA ESTE LIBERĂ, în limita locurilor disponibile ! Recomandăm accesul în sală până la ora 17:45, pentru a vă putea bucura de un loc preferențial și de un concert rar întânit!

LĂUTARII DE IERI ȘI DE AZI este și titlul cărții scrise de muzicologul, profesorul, lexicograful și criticul muzical Viorel COSMA despre virtuozii lăutari români. În cele ce urmează, vă vom reda câteva informații despre lăutari și muzica lăutărească, cu scopul înțelegerii valorii artistice extraordinare a acestui gen muzical aparte.
În lunga existenţă a poporului român, muzica a fost tovarăşul lui de viaţă cel mai apropiat. Lăutarii, exponenţii cei mai vechi ai profesionalismului muzical, au purtat din generaţie în generaţie, pe calea cântecului, istoria apăsărilor nedrepte şi a luptelor de veacuri, au înveselit la nunţi, botezuri şi petreceri de ţărani, au uimit prin dibăcia lor înnăscută, au dus faima cântecului şi jocului românesc până departe, peste hotarele ţării.
Termenul de lăutar a avut înţelesuri diferite de-a lungul secolelor, provenit din cuvîntul „lăută” el s-a împătimit odată cu pătrunderea primelor influenţe occindentale în ţara noastră. Şirul marilor lăutari români începe să apară după anul 1780. Barbu Lăutaru, Angheluţă, Năstase, Nicolae Parasciv, Nănescu se impun prin arta lor şi deschid calea figurilor de lăutari ce vor intra în istoria muzicii noastre ca mari virtuozi. Muzica lăutărească din punct de vedere al conţinutului a variat după epocă, după regiune şi după stăpânul care a pretins-o.
În această lucrare, prezentarea fiecărui lăutar a fost privită ca o schiţă monografică aparte, urmărind cronologia vieţii odată cu activitatea sa creatoare. Cartea cuprinde mai multe personalităţi ca: Barbu Lăutaru – născut în 1870, Nicolae Picu – născut în 1789, Nica Iancu Iancovici – născut în 1821, Petrea Creţul Şolcan – născut în 1810, Grigore Vindireu – născut în 1830, Sava Pădureanu – născut în 1848, George N. Ochialbi, Cristache Ciolac – născut în 1870, Nicolae Buică – născut în noiembrie 1855, Grigoraş Dinicu – născut în 1810, Fănică Luca – născut la Bucureşti în 1894, George Boulanger, Petrică Moţoi – născut în februarie 1897, Nicu Stănescu – născut în 1903, Victor şi Nicuşor Predescu – născut la Ploieşti la 7 august 1912, Ionel Budişteanu – născut la 8 octombrie 1919. Pe măsura scurgerii timpului, rolul şi locul muzicii lăutăreşti în procesul de dezvoltare şi afirmare al muzicii noastre populare începe să se contureze cu limpezime. Prima concluzie ce se desprinde din genealogia marilor lăutari români constă în faptul că în istoria muzicii noastre profesioniste se constată existenţa unor dinastii artistice care depăşesc 3 – 4 generaţii de instrumentişti virtuozi, succesiunea depăşind adeseori 100 – 150 de ani de permanenţă în meşeteşugul artei sunetelor.
Lăutăria nu se învaţă în şcoli, ci se transmite din tată în fiu. Generaţiile din sec. XIX-lea cântau după ureche, pe când la cele din sec. XX-lea notele muzicale nu mai reprezentau nici un secret, pentru majoritatea lăutarilor. Apariţia lăutarului – compozitor de muzică cultă, capabil de a-şi nota gândurile pe portativ, reprezintă o etapă nouă în statutul muzicantului popular modern. Piesele tipărite au perpetuat şi numele autorilor până în zilele noastre. Drumul străbătut de aceşti înzestraţi interpreţi, de la Barbu Lăutaru până la Ionel Budişteanu, nu reprezintă doar parcursul istoric de la sclavul boieresc, până la lordul muzicii populare, ci întregul proces de schimbare în artist profesionist. Figurile de muzicieni surprinse în paginile acestui volum se constituie în modele, iar uneori (Barbu Lăutaru, Grigoraş Dinicu) timpul le transformă în adevărate mituri. Se spune că legendele şi miturile populare nu mor niciodată…(comunicat)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like

Terfelire la nivel de primar în inima capitalei de suflet – Alba Iulia

Spread the love Este foarte greu sa explici