Ciugudeanul Avem un scop bine definit şi dorinţa de a acţiona pentru dezvoltarea satului nostru, acest loc binecuvântat de Dumnezeu care ne dăruieşte inegalabilul sentiment de „acasă”.
Avem valori comune, dintre care preţuim foarte mult sănătatea, bucuria şi pacea sufletească.
Avem convingerea că viitorul pe care-l dorim depinde de paşii pe care-i facem în prezent. (ASOCIATIA LIMBENII)
PIŢĂRĂII DIN LIMBA
Povestea piţărailor din Limba… Am căutat în notiţele pe care le am despre acest obicei străbun. Am remarcat că sunt puţine informaţii. Despre toate tradiţiile şi obiceiurile din Limba nimeni nu se ştie când au început. E ca în povestea tatalui meu: pomul ăla îi acolo de când lumea, dar ăsta de lânga el l-o pus moşu-tău, ăsta-i pus de mine, iar ăsta care-l pui tu acuma să-l araţi copiilor tăi. Aşa şi cu piţăraii. M-a luat tata de mână într-un Ajun de Crăciun şi m-a dus la piţărat. În deal la prima casă. Eram o grămadă de copii, îmbrăcaţi ca sacul şi cu straiţa de grumaz. Gazda era în gura prizvarului cu un trocuţ în mâini, pe care îl tot agita în stânga şi în dreapta. Şi m-am pomenit strigând laolaltă cu ceilalţi copii: “Bună dimineaţa la Moş Ajun! Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ! Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Ne daţi sau nu ne daţi, sau nu ne lasaţi! Hăăăăăăăăi, hăi!” Şi arunca omul din trocuţ o grămadă de bunatăţi şi până să mă trezesc, mai erau pe jos doar boambe de cucuruz. Şi mâna tatei care m-a apucat şi m-a fugărit la a doua casă, unde în poartă ne-am bumnit de copiii care ieşeau fugind la a treia casă şi nici acolo n-am prins nimic. Pe la uncheşu’ Hilip m-am prins de cum stă treaba şi am adunat un măr şi vreo două nuci. Apoi mi-am umplut straiţa.
În satul nostru, copii care merg la piţărat sunt, de fapt, primii colindători care deschid porţile oamenilor în Ajunul Crăciunului, vestind naşterea Domnului nostru Isus Hristos. Pe la amiază, cete de câte 2-3 copii colindă pe la toate casele din sat şi primesc bani de la gazde. Spre seară, 2-3 grupuri de săteni pornesc colinda pentru Biserică. La lăsarea nopţii, la Monument sătenii se adună pentru colindul satului, iar în noapte, cete de flăcăi colindă fetele din sat, care îi servesc cu vin şi colaci. Tot în această noapte, familiile tinere îşi colindă părinţii, naşii precum şi neamurile mai în vârstă.
Piţărăul ( sau colindreţul ) este un colăcel împletit pe care gospodinele îl coc în cuptor, special pentru acest obicei. În trocuţ, alături de piţărăi se mai pun mere, nuci şi porumb. Toate acestea simbolizează mulţumirea sătenilor adresată lui Dumnezeu pentru recolta dată şi speranţa că în anul ce va veni va fi mai bine sau la fel de bine.
În zilele noastre, gazda se trezeşte dimineaţa devreme, mătură curtea, pregăteşte trocuţul (în care se găsesc tot mai puţini piţărăi şi tot mai multe dulciuri), încălzeşte vinul pentru părintii ce-şi însoţesc copiii şi pentru flăcăi. Deschide larg porţile şi după ce aruncă piţărăii, se alătură alaiului şi colindă tot satul. La Monument, Moş Crăciun soseşte cu sania şi împarte daruri copiilor. La casa preotului sătenii cântă “O, ce veste minunată”, prima colindă din zi. În tot satul e linişte şi se aud doar glasurile colindătorilor. Bucuria lăuntrică a fiecăruia izbucneşte prin toţi porii unindu-se cu a celorlanţi într-o pace sufletească desăvârşită, ce nu poate fi atinsă decât în acestă zi a anului. Este impresionant, emoţionant, înălţător!
MULTUMIM MULT ASOCIATIEI LIMBENII ! SARBATORI FERICITE SI UN CRACIUN INALTATOR !
