Ciugudeanul 
„Vlad Țepeș: are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ștefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a și bătut. Și are mai ales meritul că a coborât morala absolută prin țepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap și ți-era frică să n-o furi tu de la tine. Ăsta-i voievodul absolut, Vlad Țepeș. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiște cu miei!”
”A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfinţii sunt creştini absoluţi. Altminteri, creştinismul, gândit real, este inaplicabil tocmai pentru că e absolut”
”Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria”
”Inteligenţa, oricât de mare nu este suficientă pentru a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici”
”Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români”
Petre Țuțea
Petre Tutea s-a nascut la 6 octombrie 1901 in comuna Boteni din judetul Muscel, dintr-o familie de preoti. A ramas orfan la 9 ani. A fost adoptat copil de trupa la o unitate militara din Campulung. Inteligenta nativa a copilului n-a trecut neobservata de ofiterii de aici. Ei hotarasc sa-l trimita la studii.
Urmeaza cursurile liceale la Campulung si apoi in capitala Transilvaniei. Aici, la Cluj, va urma Dreptul. Vaida-Voevod, celebrul fruntas unionist ardelean, il indruma si il ajuta sa urmeze Universitatea Humbold din Berlin, studiind stiintele politice.
Reintors la Bucuresti, devine un apropiat al lui Nae Ionescu. Ca multi dintre stralucitii sai colegi de generatie, penduleaza intre dreapta si stanga intelectuala a vremii. La sfarsitul anilor ’30 ocupa inalte functii ministeriale.
Dupa instalarea comunismului in Romania, va face ani grei de puscarie. In lunga detentie, cu nesfarsitele sale patimi, are revelatia apartenentei sale crestine si etnice. Sunt numeroase intamplari cu Petre Tutea, care au intrat in legendele puscariilor comuniste. Se spune ca, pentru a alina suferintele pedepselor colective, era capabil sa le vorbeasca tovarasilor de arest zile intregi, pe cele mai felurite teme.
De atunci dateaza si aceasta meditatie care e ca un epitaf pentru o viata care ramane, din pacate, o legenda lipsita insa de o opera scrisa: daca noi murim aici in lanturi si in haine vargate, nu noi facem cinste Poporului Roman, ci Poporul Roman ne-a facut onoarea sa murim pentru el.
