Percepția că cei care ascultă manele au un IQ mai scăzut, iar cei care ascultă alte genuri sunt „mai deștepți” este un stereotip cultural și nu are o bază științifică reală.Am vrut să dezbat această temă pentru că în România acest gen muzical a fost folosit ca un simbol al diferențierii sociale, iar ascultătorii săi au fost stigmatizați.
Manelele sunt asociate în România cu anumite categorii sociale marginalizate (precum comunitățile rome sau clasa muncitoare urbană). În România, ca și în multe alte țări, există o tendință de a judeca gusturile muzicale dintr-o perspectivă elitistă. Ascultătorii de muzică clasică, jazz sau rock sunt adesea considerați „mai educați”, în timp ce genurile populare (cum sunt manelele, reggaeton-ul sau trap-ul) sunt văzute ca fiind „inferioare” cultural.Mulți critici ai manelelor susțin că versurile promovează teme precum ostentația, banii, rivalitățile, dar și un stil de viață „controversat”. Pe de altă parte, alte genuri muzicale, chiar dacă abordează teme similare (cum ar fi rap-ul american), sunt percepute mai pozitiv datorită contextului cultural occidental.Ani de zile, televiziunile și presa au portretizat manelele și ascultătorii acestora într-un mod negativ. În contrast, alte genuri muzicale au beneficiat de o imagine mai rafinată. Acest lucru a contribuit la crearea prejudecății conform căreia „manele = incultură, prostie”, ceea ce nu este neapărat adevărat.
În multe cazuri, persoanele care au acces la educație superioară și provin din medii privilegiate tind să asculte alte genuri muzicale, dar acest lucru nu înseamnă automat că muzica în sine determină inteligența. Personal cred că este mai degrabă o corelație între mediu, educație și expunerea la diferite forme de cultură.