Ciugudeanul 
Duminică, în satul meu natal, Hăpria, am retrăit o parte din copilăria mea, învăluită în tradiții, credință și bucuria simplă a comunității. Într-o lume grăbită, în care obiceiurile se pierd adesea sub greutatea modernității, această seară a fost un prilej de întoarcere la rădăcini, de regăsire a identității și a comuniunii dintre oameni.
La ceas de seară, la ora 18, biserica satului a fost locul unde sătenii s-au adunat pentru un moment de rugăciune și mulțumire. Sub bolta sfântului lăcaș, vocile noastre s-au unit în cântări și rugi, așa cum făceau odinioară părinții și bunicii noștri. A fost un moment înălțător, un timp de liniște și recunoștință înainte de a păși în postul Paștelui.
După rugăciune, satul a prins viață în lumina focurilor purificatoare. În centrul satului s-au aprins hodăițele, acele focuri menite să alunge spiritele rele și să pregătească sufletele noastre pentru perioada de post. Flăcările dansau în noapte, luminând chipurile celor adunați – bătrâni cu ochii plini de amintiri, tineri curioși să învețe despre tradițiile strămoșilor și copii fascinați de jocul jucăuș al focului.
După acest moment ritualic, ne-am strâns cu toții la căminul cultural, unde ospitalitatea specifică satului nostru și-a spus din nou cuvântul. Vinul demisec și aromat a încălzit sufletele, iar mesele au fost îmbelșugate cu plăcinte cu brânză, cartofi, gogoși și prăjituri de casă. Nu au lipsit sucurile și cafelele, dar, mai ales, nu a lipsit voia bună. Muzica a început să răsune, iar ringul de dans s-a umplut de oameni care s-au prins în hore și jocuri tradiționale, așa cum se întâmpla odinioară.
Aceasta este adevărata frumusețe a satului: comuniunea, bucuria de a fi împreună, păstrarea obiceiurilor care ne definesc. Într-o lume în care totul se schimbă rapid, astfel de momente ne ancorează, ne reamintesc cine suntem și de unde venim. Hăpria mea dragă, cu oamenii ei calzi și sufletele deschise, rămâne un colț de rai, unde trecutul și prezentul se împletesc armonios.
Așa trebuie să fie viața la sat! Așa trebuie organizate astfel de evenimente și pe viitor! Să nu uităm niciodată de rădăcinile noastre, pentru că ele sunt cele care ne dau identitate și ne mențin sufletele vii.
Salut cu caldură revitalizarea sau noua organizare a Asociației Hăprienii ceea care duminică a pus bazele acestui eveniment ”excelent” aș spune fară să mă feresc de actualitatea si înțelepciunea cuvântului în sine.
