În satul Hăpria, din comuna Ciugud, timpul și-a lăsat amprenta peste clădirile vechi, dar și peste sufletele celor care își duc traiul aici. Un nou capitol se scrie acum, odată cu ridicarea unei capele într-un loc cu o istorie aparte: subsolul fostei școli cu clasele V-VIII, un spațiu care de-a lungul deceniilor a adăpostit diferite activități și destine.
Subsolul acestei școli nu este doar o simplă încăpere uitată de timp, ci un martor tăcut al generațiilor care au trecut prin băncile ei. A fost cândva un loc al cunoașterii, al educației, al râsetelor copiilor și al speranțelor pentru viitor. Acum, însă, acest spațiu capătă o nouă menire – una profund spirituală, legată de ultimul drum al fiecărui om.
Într-o lume în care moartea este adesea un subiect evitat, construirea unei capele devine o necesitate, dar și un simbol al comunității. Este locul unde cei plecați dintre noi sunt petrecuți cu respect și demnitate înainte de a fi coborâți în groapa adâncă de doi metri, punctul final al existenței pământești.
Capela nu este doar un loc al reculegerii, ci și o punte între viață și moarte, între trecut și viitor. Ea oferă un cadru în care familia, prietenii și întreaga comunitate își pot lua rămas-bun, în liniște și reculegere. În același timp, această inițiativă poate fi percepută și ca un act de reparație morală față de un spațiu care, de-a lungul timpului, a fost folosit în diverse scopuri, dar care acum primește un rol sacru.
Construirea capelei în subsolul fostei școli este, paradoxal, o renaștere. Locul care a educat minți tinere și a format caractere devine acum ultimul popas al celor care părăsesc această lume. În fața eternității, stigmatizarea dispare, lăsând locul unei aventuri spirituale, dincolo de barierele materiale ale existenței.
Astfel, satul Hăpria nu doar că își păstrează trecutul, ci îi oferă și un nou sens. Prin această capelă, comunitatea își reafirmă respectul pentru cei care au fost și responsabilitatea față de cei care vor veni.
În final, moartea nu este doar o încheiere, ci și un nou început – un preludiu al unei aventuri pe care nimeni nu o poate explica pe deplin, dar pe care toți o vom trăi, mai devreme sau mai târziu.