Mitologia greco-romană este plină de povestiri fantastice, fascinante. În unele dintre acestea fantasticul se amestecă cu fărâme de adevăr, însă adevărul din vremurile mitice se deosebește cu greu de fantezie.
O poveste din Apusul de miazănoapte al Pontului Euxin spune că, la rugămintea zeiței Thetis, pentru fiul ei Achile, Poseidon, a scos din mare trei insule. Una dintre acestea a fost Leuce sau Leucos, „cea albă”, „stralucitoarea”. După Războiul Troian, acolo a adus zeița Thetis rămășițele fiului ei și pe ale prietenului acestuia, Patrocle. Tot pe misterioasa insulă a fost ridicat apoi un altar, unde, cei care doreau, puteau aduce jertfe eroului homeric.
Izvoarele geografice și cartografice greco-romane ne vorbesc despre o insulă din apropierea gurilor de vărsare ale Istrului în Pontul Euxin. Uneori sunt pomenite chiar două insule: Leuce și Peuce. Autorii antici care menționează una sau alta dintre insule, sau chiar pe ambele, sunt numeroși. Câțiva dintre ei merită amintiți. Poetul liric Pindar (518-438 î. H.) din Teba vorbește de „stralucitoarea insulă” locuită de eroul Achile. Euripide (480-406 î. H.) vorbește despre Leuce, ca loc de escală a milesienilor. Apollonios din Rhodos (295-230 î. H.) pomeneste, în Argonauticele, insula Peuce, de formă triunghiulară. Strabo (63 î. H. – 19) amintește, în Geografia, de Peuce sau Hieron Stoma (Gura Sacră), ca brațe ale Istrului, interpretat de cartografi ca Brațul Sfântu Gheorghe. Ptolemeu ( cca 87-165) descrie, în Geografia, Delta Dunării, menționând că brațul de miazăzi se varsă în Pont prin Hieron Stoma, cuprinzând insula Peuce. Alți autori care menționează una sau ambele insule sunt Pseudo Scymnos (eronat identificat cu Scymnos din Chios, 250-180 î. H.), care preia informații de la Demetrios din Callatis, Pliniu cel Bătrân (23-79) și numeroși alți autori. Un studiu contemporan identifica insula Peuce cu Promontoriul Dunavățului. Altă ipoteza atribuie insulei întregul sector dintre brațele Sulina (Naracon Stoma) și Sfântu Gheorghe Gheorghe (Hieron Stoma).
Evoluția paleogeografică și chiar cea actuală a Deltei este plină de exemple de insule formate din aluviuni, care, prin modelarea produsă de curenții litorali, au devenit, cu timpul, părți ale uscatului Deltei sub formă de grinduri.
Cel mai recent exemplu este cel al fostei insule Sacalin, care, este deja o peninsulă. Dunărea și Delta ei formează un sistem hidro-morfologic viu, în continuă evoluție și transformare.
Indiscutabil, Delta Dunării este una dintre minunile României.
(Daniel Morar)
