Acasă De pe ulita ! Biserica in pandemie (1)

Biserica in pandemie (1)

0

Trăirea religioasă este considerată de slujitorii bisericii cea mai înaltă treaptă a existenței ființei umane fără de care, pe de o parte, omul nu este împlinit, iar pe de alta, nefiind în stare să se înalțe la exigențele cerute de Atotputernic, va fi sortit din nefericire pentru el – dar și pentru preacredincioșii slujitori ai lui Dumnezeu – focului pedepsei veșnice.

Desigur, nefericirea pentru slujbașii celor sfinte se regăsește în tristețea lor profundă cauzată de faptul că nu au reușit să atragă un suflet spre trăirea întru Dumnezeu. Așadar, sufletul odată pierdut însemnând implicit și o pierdere a întregii suflări creștine.

Religiile, după cum este declamat, se sprijină pe gândirea religioasă izvorâtă din înțelepciune și străjuită de legi riguroase. Așa stând lucrurile, oamenii conduși după preceptele și gândirea religioasă ortodoxă, creștină, devin o întrupare a propriilor deziderate ale bisericii în cazul nostru.

Mergând pe firul acestei logici, declarațiile polemice de neascultare și de nesupunere a slujitorilor bisericii la rigoarea laică izvorâtă din necesitatea de o cât mai bună protecție sanitară din timpul pandemiei de Covid, vine în contradicție cu una dintre legile care spune prin gura lui Cristos: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Referire care nu se oprește doar la partea materială a vieții (taxe, biruri) ci acoperă și cerințele izvorâte din legile autorității laice.

S-a întâmplat ca în câteva comunități creștine (nu doar ortodoxe) să aibă loc o serie de infectări în grup din pricina cerbiciei preoților și a predicatorilor care pretindeau că cei cu o credință puternică sunt apărați de orice rău, așadar nici măcar boala nu-i va ataca. Neexistând până în prezent un instrument al măsurării credinței, și văzând că dacă s-au îmbolnăvit mai mulți deodată în comparație cu mai puțin credincioșii care au convenit să respecte indicațiile specialiștilor, rămâne de dorit ca îndemnurile preaînțelepților slujbași ai credinței în Dumnezeu să fie cât mai mult în ton cu bunul simț și cu ceea ce știu și bieții laici ce-și petrec ani de studiu și cercetare tot întru aflarea adevărurilor vieții.

O sa continuam a decripta apucaturile lor in masura in care ne permite cel de sus, asadar dragi preacuvioși, preasfinți, preacurați, preacredincioși, preaiubitori, preaînalți, înaltpreasfinți, preaacoperiți, preamultecuvintefărăsubstanță, aplecați-vă spre o luare aminte.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Exit mobile version