Oare de câte ori pe durata unei vieți ne gândim la predestinare? Ar fi inutil să numărăm.
Cândva cel mai influent politician din România, cu pieptul bombat de patriotism, Liviu Dragnea, „Pe 27 mai 2019 a fost condamnat definitiv cu executare la 3 ani și 6 luni închisoare în dosarul angajărilor fictive la DGASPC Teleorman” (vezi wikipedia). Tot din wikipedia aflăm că «Lectorul în științe politice George Jiglău scria în The Conversation că, „pentru mulți, Liviu Dragnea este un simbol al corupției și al clientelismului adus în politica statului” dar fiul milițianului Dumitru Dragnea „…clama interferențe din partea unei elite tehnocrate prin multinaționale și servicii secrete”».
Însă, ce să vezi, că aminteam de predestinare, cel care fusese proprietarul Dacorom srl se născuse în comuna Gratia (nu Grația, nota bene).
Acum, tot din județul unde fostul pui de milițian pretindea când era pe cai mari că-i mustește patriotismu-n vene, aflăm că un tânăr mult mai abil ca el în realizarea de cumul de funcții fiind: diacon, degustător de alcool pe nerăsuflate, înghițitor de heroină, hoț de mașini și polițist de-a valma pare să fi întrunit punctajul maxim pentru proiectul gândit întru conservarea valorilor și specificului național în vederea înscrierii lor în patrimoniul UNESCO. Dacă vor reuși nu pot să mă pronunț fiindcă oengiștii-s dați dracului, pun bețe-n roate când ți-e lumea mai dragă dar de Guiness Book s-au asigurat, fiți pe pace.
Susținerea acestui herou este foarte puternică între colegii de breaslă milițienească (nu am aflat dacă în Teleorman ar exista poliție încă. Miliție se pare că da, una în mare formă) care, admirându-i calitățile îl mențin în serviciu pentru a-l putea întâlni zilnic și a culege cât mai multe din experiența lui de viață oricând utilă tuturor.
Anonymous al II-lea
