Un dialog spontan demn de ”ulița diplomatică”

Gheorghe către Ion:

• Auzi, mă Ioane!
• Ce să aud?
• Tu îți dai seama ce prostie?
• Care prostie mă Gheorghe?
• Aia că noi românii, de fiecare dată când călcăm într-un căcat spunem că avem noroc?
• Tu ești prost!
• De ce eu?
• Păi d-aia fin’că atunci când calci în dânsul ești deasupra lui și îți dai seama că în momentul acela e unul mic în care nu ai cum să te afunzi și nici că vreun alt român nu te-a afundat cu totul în el. Deci pe moment ai avut noroc; și încă ce noroc!