Atâtea exemple minunate ni s-au dat la școală despre înfrățirea românului cu natura: „…tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, mi-e prieten…” ne spunea Eminescu, iar draga de Miorița i se adresa atât de frumos ciobanului: „drăguțule bace/dă-ți oile-ncoace” și ar fi atâtea altele!
Atunci ce se întâmplă cu această inacceptabilă sentință de presă în legătură cu așa zisul viol la care ar fi fost supusă o cățea Labrador de către un concetățean din Hunedoara – care ar fi și furat-o de la stăpân de mai multe ori?
Păi chiar așa s-a ajuns în presa de la noi?!! Jalnic! Nimic despre vreo anchetă din care să înțelegem dacă a fost cum se pretinde ori, de fapt a fost o relație liber consimțită. Nu știm dacă partenera a fost minoră. Nimic! Eeei pe vremuri așa se furau miresele. Păi avem cazuri în lumea largă de căsătorii între oameni și animale ori chiar între oameni și copaci sau te miri ce.
Vedeți doar că în lumea apuseană psihologii au călcat în picioare toate concluziile vechi în legătură sexualitatea și normalitatea/patologia la om.
În loc să fi adus vreo doi specialiști capabili să comunice cu partenera omului să se lămurească situația, cum ar face niște persoane civilizate, hodoronc-tronc e viol!
Invidie mare, ce mai! De aici o fi pornit zicala „Să moară (și) capra vecinului”, mai știi?
