Ciugudeanul 
Astăzi este 8 Martie, ziua în care lumea își amintește, poate mai conștient ca oricând, de femeie. Și eu stau aici, ca un observator tăcut, cu două perechi de ochi – ai copilului care am fost și ai tatălui care sunt acum. Și mă minunez.
Îmi amintesc de mama, de mâinile ei calde care mi-au ținut fruntea când aveam febră, de vocea ei blândă care alunga norii din copilăria mea. O femeie puternică, deși uneori obosită. O femeie care a dus grijile tuturor pe umerii ei, dar care găsea mereu un surâs pentru mine. Atunci nu înțelegeam greutatea lumii care îi apăsa sufletul, dar astăzi, ca tată, încep să pricep.
Femeia… Ea este mama, fiica, sora, iubita, soția. Este cea care duce pe umeri generații întregi, cea care își ascunde lacrimile pentru a-i liniști pe ceilalți. Este cea care îmbrățișează, care știe să facă dintr-o casă un cămin și dintr-un om, un vis împlinit. Femeia e poezie scrisă în tăcere, e răbdare, e iubire fără margini.
Astăzi, ca tată, îmi înclin fruntea în fața femeilor din viața mea. Și mai ales, mă rog ca băieții mei să crească știind cât valorează, cât de importantă este, câtă forță și frumusețe poartă în suflet.
Pentru toate femeile lumii, astăzi și în fiecare zi: La mulți ani! Sunteți esența vieții și minunile acestei lumi.
