Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la moartea marelui luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu.
Sâmbătă, 2 mai 2026, ora 11, la Galtiu (comuna Sântimbru, județul Alba), va avea loc comemorarea religioasă prilejuită de împlinirea a 20 de ani de la trecerea în lumea drepților a legendarilor eroi ai Rezistenței anticomuniste Ana și Ion Gavrilă Ogoranu, care ne-au lăsat una din cele mai impresionante povești ale luptei pentru libertate.
Ana și Ion Gavrilă Ogoranu: 20 ani de la plecarea la Domnul – manifestări:
Slujba de pomenire – Biserica „Sf. Nicolae” și cimitirul satului din Galtiu;
Dezvelirea plăcii amplasate pe casa memorială;
Ceremonia inaugurării lucrărilor de reabilitare și amenajare expozițională a Casei memoriale Ana și Ion Gavrilă Ogoranu.
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu anunță: Chemăm la acest moment memorial pe toți cei care poartă în suflete dragoste și respect pentru memoria celor ce s-au sacrificat luptând pentru libertatea și demnitatea poporului român.
Fost membru al Frăției de Cruce „Negoiu” (formațiune a tineretului legionar), la 15 ani Ion Gavrilă (zis mai târziu Ogoranu) fuge în munți, punând bazele Grupului Carpatin Făgăraș, grup de rezistență anticomunistă (așa cum erau multe în munții României imediat după război).
Timp de 29 de ani, între anii 1948 și 1976, Ogoranu a fost liderul Grupului Carpatin Făgăraș, devenind „inamicul public numărul unu” al regimului comunist de la București. Regimul comunist a încercat cu disperare să pună mâna pe el, pentru că Ogoranu nu era un simplu om înarmat, el reprezenta libertatea, omul liber, fugar în munți, care nu recunoștea autoritatea regimului ilegitim de la București.
Format inițial din studenți și tineri intelectuali, grupul lui Ogoranu nu a aplicat tactici militare clasice, ci a reinventat „haiducia”. Mobilitatea lor era uluitoare. Cunoșteau fiecare potecă, fiecare peșteră și fiecare izvor din Munții Făgăraș. În anii 50 (ai secolului trecut), Securitatea a organizat blocade militare masive, încercuind munții cu trupe de intervenție, câini dresați și aviație. Totuși, Ogoranu reușea să dispară de fiecare dată, uneori trecând chiar prin fața soldaților, îmbrăcat în haine de cioban sau de turist.
Ion Gavrilă a fost prins de autoritățile comuniste abia în anul 1976, când rezistența armată din munți era de mult o amintire. Rămas ultimul din grup, Ogoranu a coborât la șes și trăia ascuns în casa văduvei camaradului său ucis, Ana Săbăduș, în localitatea Galtiu, comuna Sîntimbru. A fost capturat la Cluj, nu într-o luptă eroică, ci în urma unei operațiuni informative a Securității, care îl filase timp de ani de zile. Conform legilor vremii, trebuia condamnat la moarte și executat imediat. Însă, istoria a jucat o ultimă carte în favoarea sa.
În acel moment, Nicolae Ceaușescu negocia intens cu Statele Unite ale Americii obținerea Clauzei Națiunii Celei Mai Favorizate (pe care a și primit-o). Președintele american Richard Nixon (și ulterior administrația Ford) au dat semnale către regimul de la București, arătând că executarea lui Ogoranu ar compromite iremediabil imaginea României în Vest. Astfel, Ion Gavrilă Ogoranu a scăpat de plutonul de execuție, fiind anchetat, dar lăsat în libertate, trăind până în anul 2006 pentru a-și scrie memoriile.
Opera sa finală este reprezentată de seria de cărți intitulată „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, în care își povestește memoriile, incluzând întâmplările din munți, refugiul de la Galtiu și perioada ulterioară, arestarea și nesperata eliberare.
„În luptă, în munţi, am fost doar răniţi, dar omorâţi nici unul. Ucişi am fost doar când am fost vânduţi. O spun cu durere: vânzarea de frate e o boală naţională, care, dacă nu vom reuşi să ne vindecăm, ne va ucide pe toţi. Nu ne-am făcut iluzii că ni se vor alătura mulţi oameni. Unii n-au venit de frică. Şi ei trebuie înţeleşi. Pe alţii nu-i interesează decât propriul interes. Regimurile se schimbă, profitorii nu. Rămâne apoi marea masă a truditorilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare dinaintea nasului. Cu ei face stăpânirea ce vrea. În primul rând, să gândească în locul lor”, spunea Ion Gavrilă Ogoranu.
