Copilăria mea s-a scris pe ulițele unui sat simplu(Hăpria), cu miros de fân proaspăt cosit, și cu bunici care îți spuneau povești la gura sobei. Până la vârsta de șase ani, am trăit aici, într-un univers unde timpul părea că se scurge mai încet, iar oamenii îți știau fiecare pas. Apoi, drumul vieții m-a dus departe – școala în Alba, facultatea, experiențe noi. Dar, după toate acestea, m-am întors.
Și totuși, după 38 de ani, am descoperit că satul nu s-a schimbat în esență. Oamenii par să se hrănească din necazurile altora, să-și găsească satisfacția în a răspândi vești despre ghinionul cuiva. Mă întreb: de ce? De ce, într-un loc unde simplitatea ar trebui să aducă liniște și îngăduință, încă domnesc invidia și răutatea?
Ne-am obișnuit să credem că satul este locul purității, al credinței și al omeniei. Dar de ce, atunci, cei care se roagă zi de zi sunt aceiași care judecă mai aspru ca oricine? Nu ar trebui ca apropierea de Dumnezeu să însemne mai multă iubire față de aproape?
Însă poate cel mai mare regret este că această mentalitate continuă să fie transmisă generațiilor tinere. Tinerii de azi nu ar trebui să moștenească acest mod de a gândi. Trăim în 2025, într-o lume unde accesul la educație, la informație și la progres este mai mare ca niciodată. Nu mai putem rămâne ancorați în aceleași tipare vechi, în care bucuria vine din nefericirea altuia, iar invidia este mai puternică decât dorința de a construi împreună.
Tinerii satului trebuie să aibă curajul să schimbe, să își asume o altă direcție, să se elibereze de aceste metehne care au ținut comunitățile rurale pe loc. Ei trebuie să devină vocea unei generații care nu doar acceptă lucrurile „așa cum au fost dintotdeauna”, ci îndrăznește să le transforme. Să demonstreze că satul poate fi și un loc al solidarității, al sprijinului reciproc, al progresului – nu doar un spațiu al bârfelor și al judecății gratuite.
Mă întreb dacă satul se încăpățânează să rămână așa sau dacă, de fapt, oamenii aleg să nu se schimbe. Dar mai ales mă întreb: oare vor avea tinerii puterea să rupă acest cerc vicios și să construiască un sat demn de viitor?